Sari la conținut
Pregătire Talant
David, sus pe stânca înaltă, cu mâinile ridicate spre cer; pe o înălțime de alături, o cerboaică; în stânga, norii furtunii și un fulger.
„Domnul este stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu” 22:2

Ghid de studiu · 2 Samuel

22

Partea a VI-a · La urmă, capitolele 21–24

Cântarea lui David

După ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul, David Îi cântă Domnului. Îl numește stânca, cetățuia și izbăvitorul lui; spune cum a strigat în strâmtorare și cum pământul s-a cutremurat, cu nor, tunet și fulger, până când Domnul l-a scos din apele cele mari. Cântarea se încheie cu lauda Celui ce arată milă unsului Său, lui David și seminței lui. Aproape aceleași cuvinte stau și în Psalmul 18.

Capitolul acesta

Al 22-lea din 24 de capitole ale cărții

Versete
51
Cuvinte
753
Întrebări pe platformă
156
Citește 2 Samuel 22

Povestea capitolului

se citește în 2 minute

Cântarea are un rând înainte, care spune când a fost cântată: „David a îndreptat către Domnul cuvintele acestei cântări, după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul” 22:1. Începe cu numele pe care i le dă David Domnului: „Domnul este stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu” 22:2.

Apoi își aduce aminte de strâmtorare: „valurile morții mă înconjuraseră” 22:5, „lațurile morții mă prinseseră” 22:6. „În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul” 22:7, iar „din locașul Lui, El mi-a auzit glasul” 22:7.

Atunci, spune cântarea, „pământul s-a cutremurat și s-a clătinat” 22:8; „un nor gros era sub picioarele Lui” 22:10, „Domnul a tunat din ceruri” 22:14 și „a aruncat fulgerul” 22:15. „El Și-a întins mâna de sus din înălțime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari” 22:17; „El m-a scos la loc larg. El m-a mântuit pentru că mă iubește” 22:20.

David spune că Domnul i-a răsplătit „după curăția mâinilor mele” 22:21 și Îl numește „lumina mea” 22:29: „Cu Tine mă năpustesc asupra unei oști înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste zid” 22:30. Domnul „îmi face picioarele ca ale cerboaicelor” 22:34 și „Îmi deprinde mâinile la luptă” 22:35.

Cântarea se încheie cu lauda: „Trăiască Domnul și binecuvântată să fie Stânca mea!” 22:47 și cu cuvinte despre casa lui David: „El dă mari izbăviri împăratului Său și arată milă unsului Său: lui David și seminței lui, pentru totdeauna” 22:51.

Cine
David, către Domnul 22:1
Când
„după ce Domnul l-a izbăvit din mâna tuturor vrăjmașilor lui și din mâna lui Saul” 22:1
Cifre
51 de versete aici · 50 în Psalmul 18 · „stâncă” de 5 ori
Ce rămâne
„Domnul este stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu” 22:2

Cântarea, pas cu pas

  1. 1Stânca mea, 2–4

    „Domnul este stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu” 22:2

  2. 2Strâmtorarea, 5–7

    „În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul” 22:7

  3. 3Furtuna, 8–16

    „Atunci pământul s-a cutremurat și s-a clătinat” 22:8

  4. 4Scăparea, 17–20

    „m-a scos din apele cele mari” 22:17

  5. 5Răsplata, 21–28

    „Domnul mi-a răsplătit după nevinovăția mea” 22:21

  6. 6Lumina, 29–31

    „Da, Tu ești lumina mea, Doamne!” 22:29

  7. 7Lupta, 32–46

    „Îmi deprinde mâinile la luptă” 22:35

  8. 8Lauda, 47–51

    „Trăiască Domnul și binecuvântată să fie Stânca mea!” 22:47

Aceeași cântare, în Psalmul 18

2 Samuel 22

  • „Domnul este stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu” 22:2
  • „Da, Tu ești lumina mea, Doamne!” 22:29
  • „El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și El mă așază pe locurile mele cele înalte” 22:34
  • „lui David și seminței lui, pentru totdeauna” 22:51

Psalmul 18

  • „Doamne, Tu ești stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu!” Ps. 18:2
  • „Da, Tu îmi aprinzi lumina mea” Ps. 18:28
  • „El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor și mă așază pe înălțimile mele” Ps. 18:33
  • „lui David și seminței lui pe vecie” Ps. 18:50

Psalmul are în plus, la început, un rând pe care cântarea de aici nu-l are: „Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!” Ps. 18:1 Cântarea are aici 51 de versete, iar Psalmul 18, 50.

Cum Îl numește David pe Domnul

  • „stânca mea” 22:2
  • „cetățuia mea” 22:2
  • „izbăvitorul meu” 22:2
  • „scutul meu” 22:3
  • „turnul meu cel înalt și scăparea mea” 22:3
  • „Mântuitorule!” 22:3
  • „lumina mea” 22:29
  • „un scut pentru toți cei ce caută adăpost în El” 22:31
  • „cetățuia mea cea tare” 22:33
  • „Stânca mântuirii mele” 22:47
  • „Răzbunătorul meu” 22:48

Ce se întâmplă în cântare, când strigă David

  • „pământul s-a cutremurat și s-a clătinat” 22:8
  • „Fum se ridica din nările Lui, și un foc mistuitor ieșea din gura Lui” 22:9
  • „A plecat cerurile și S-a coborât: un nor gros era sub picioarele Lui” 22:10
  • „Călărea pe un heruvim și zbura, venea pe aripile vântului” 22:11
  • „era înconjurat cu întunericul ca și cu un cort” 22:12
  • „Domnul a tunat din ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul” 22:14
  • „a aruncat săgeți și a risipit pe vrăjmașii mei, a aruncat fulgerul” 22:15
  • „Fundul mării s-a văzut, temeliile lumii au fost descoperite” 22:16

Stânca

Cuvântul „stâncă” stă în cântare de 5 ori: „Domnul este stânca mea” 22:2; „Dumnezeu este stânca mea, la care găsesc un adăpost” 22:3; „cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?” 22:32; și de două ori în același verset: „binecuvântată să fie Stânca mea! Înălțat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele” 22:47.

Versete de ținut minte

  1. 22:3„Dumnezeu este stânca mea, la care găsesc un adăpost, scutul meu și puterea care mă mântuiește, turnul meu cel înalt și scăparea mea. Mântuitorule! Tu mă scapi de silnicie.”
  2. 22:7„În strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, am chemat pe Dumnezeul meu; din locașul Lui, El mi-a auzit glasul, și strigătul meu a ajuns la urechile Lui.”
  3. 22:17„El Și-a întins mâna de sus din înălțime, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari;”
  4. 22:20„El m-a scos la loc larg. El m-a mântuit pentru că mă iubește.”
  5. 22:29„Da, Tu ești lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu.”
  6. 22:31„Căile lui Dumnezeu sunt desăvârșite, cuvântul Domnului este curățat; El este un scut pentru toți cei ce caută adăpost în El.”
  7. 22:47„Trăiască Domnul și binecuvântată să fie Stânca mea! Înălțat să fie Dumnezeu, Stânca mântuirii mele,”
  8. 22:51„El dă mari izbăviri împăratului Său și arată milă unsului Său: lui David și seminței lui, pentru totdeauna.”
  • 51

    de versete are cântarea 22:1-51

  • 50

    de versete are Psalmul 18

  • 5

    ori îi spune David Domnului „stâncă” 22:2-47

Cuvinte de lămurit

  • stâncăpiatră mare și tare, de munte; „cine este o stâncă, afară de Dumnezeul nostru?” 22:32

  • cetățuieloc întărit, greu de luat; „Dumnezeu este cetățuia mea cea tare” 22:33

  • scutapărătoarea purtată în mână, la luptă; „El este un scut pentru toți cei ce caută adăpost în El” 22:31

  • lațurifrânghii cu nod care se strânge, puse ca să prindă vânatul; „lațurile morții mă prinseseră” 22:6

  • cerboaicăfemela cerbului; „El îmi face picioarele ca ale cerboaicelor” 22:34

  • arc de aramăarcul cu care se trag săgețile, aici unul de aramă; „brațele mele întind arcul de aramă” 22:35

Legături cu alte capitole

Înapoi

  • 1:17-18 Cealaltă cântare a lui David din carte: „cântarea de jale pe care a alcătuit-o David pentru Saul și fiul său Ionatan” 1:17.
  • 7:12-16 Cuvântul lui Natan despre casa lui David și despre urmașul lui.
  • 1 Sam. 23:14 „Saul îl căuta mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui” 1 Sam. 23:14.
  • 1 Sam. 2:1-10 Cântarea Anei, la începutul lui 1 Samuel.

Mai departe

  • 23:1-7 Cele din urmă cuvinte ale lui David.
  • Ps. 18:1 Psalmul 18, cu aproape aceleași cuvinte.

Feedback

Ce ai vrea să-mi spui?

Despre ce e vorba

Alege un subiect de mai sus sau scrie direct. Mesajul ajunge oricum la mine, iar de rest mă ocup eu.

Dacă ai sub 16 ani, întreabă întâi un părinte.