Cheila izbăvită și fuga prin pustiu

De patru ori întreabă — și primește răspuns

1. 1

   întâia „Să mă duc și să bat pe filistenii aceștia?” — „Du-te, bate pe filisteni și izbăvește Cheila” 23:2

2. 2

   a doua oamenii se tem; întreabă iar — „Scoală-te și coboară-te la Cheila” 23:4

3. 3

   a treia „Se va coborî Saul aici?” — „Se va coborî” 23:11

4. 4

   a patra „Mă vor da locuitorii din Cheila… în mâinile lui Saul?” — „Te vor da” 23:12

Unde ajunge

1. 1

   Cheila izbăvită de filisteni, apoi părăsită; ies aproape șase sute de inși 23:13

2. 2

   Pustiul Zif „Saul îl căuta mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui” 23:14

3. 3

   Pădurea vine Ionatan și „i-a întărit încrederea în Dumnezeu” — ultima lor întâlnire 23:16

4. 4

   Pustiul Maon Saul de o parte a muntelui, David de cealaltă; un sol vine cu vestea că au năvălit filistenii 23:26-27

Numele locului

Muntele pe care Saul l-a înconjurat și de pe care a fost chemat înapoi s-a numit de atunci Sela‑Hamahlecot — Stânca împărțirii 23:28. Numele păstrează clipa în care cei doi au fost despărțiți de un sol venit în ultima clipă.

Ce arată Cheila

David întreabă și izbăvește o cetate; apoi întreabă din nou și află că aceeași cetate l-ar da pe mâna lui Saul 23:11-12. Nu se supără și nu se răzbună: pleacă.

Binele făcut nu-l apără: tocmai cei pe care i-a scăpat l-ar fi dat pe mâna lui Saul. Iar el nu se poartă cu ei după cât merită, ci după cât e drept.

Ultima dată când se văd

Ionatan vine în pădure și „i-a întărit încrederea în Dumnezeu” 23:16. E ultima lor întâlnire din toată cartea; se despart cu un legământ făcut „înaintea Domnului” 23:18.

Fiul împăratului îi spune moștenitorului tronului tatălui său: „eu voi fi al doilea după tine”.