Ce pleacă de aici și ce nu

Platforma e scrisă și ținută de Ionel Hercuț, de la Biserica Horeb — Oradea. El răspunde de tot ce se strânge aici și tot la el se cer lucrurile scrise mai jos.

Adresa la care se scrie pentru orice ține de pagina aceasta — îndreptarea sau ștergerea unui mesaj, o nelămurire despre ce se strânge — e contact@pregatiretalant.ro. E singurul loc din platformă unde e scrisă; în rest, drumul spre el e fereastra de „Feedback”, ca să nu fie culeasă de programele care umblă după adrese.

Testele alcătuite, răspunsurile date, punctajele de după corectare, lista grupei din Zona mentorului, cât ai învățat la Memorare și tema aleasă — toate se scriu în memoria browserului tău și rămân acolo.

Nicio foaie, niciun răspuns și niciun nume de concurent nu pleacă spre vreun server, nici măcar spre al meu.

De aceea nu se văd de pe alt dispozitiv și nu le poate vedea nimeni altcineva, eu inclusiv. Se șterg de la butonul lor — istoricul și grupa au câte unul — sau golind datele site-ului din setările browserului, care le ia pe toate. Ce vrei să rămână, tipărește.

Singura punte între dispozitive o faci tu: istoricul testelor se poate muta pe alt telefon sau calculator, cu linkul de la „Mută pe alt dispozitiv”. Testele stau chiar în link, în partea de după semnul „#”, pe care browserul nu o trimite serverului nici când deschizi linkul — deci ajung numai unde îl trimiți tu.

Un singur lucru pleacă de la sine, și e drept să fie spus. Când se deschide o pagină, când se alcătuiește un test, când se pregătește o foaie de tipar, când se apasă butonul de tipărire și când un test ajunge la corectare, spre server pleacă un cuvânt — atât cât să spună ce s-a întâmplat. La deschiderea unei pagini pleacă și calea ei, iar la capătul unui test, procentul lui: un număr între 0 și 100, care intră în media de pe pagina de statistici. Nici titlul testului, nici capitolele, niciun răspuns. Iar cât o pagină stă deschisă și la vedere, mai pleacă o dată pe minut un cuvânt, „aici”, fără nimic lângă el.

Serverul crește un număr și se oprește acolo. În fișier rămân numai totaluri: pe zile, pe pagini și media punctajelor. Nicio adresă IP, niciun cookie, niciun răspuns dat de cineva, niciun cod de test și nicio evidență a vizitelor una câte una — deci nu se poate afla cine ce a făcut nici măcar teoretic, fiindcă ce s-a întâmplat nu se scrie nicăieri, se adună la un număr.

Pentru „aici” nu crește niciun total. Serverul își notează doar clipa în care a sosit, o ține un minut și apoi o aruncă: câte clipe are în mână, atâtea file sunt deschise acum, iar cifra aceasta se vede tot pe pagina de statistici. Nu află care filă a trimis cuvântul, deci nici două semne ale aceleiași file nu le poate lega între ele.

Dacă browserul tău cere să nu fie urmărit, nu se trimite nimic; cererea aceea se ascultă fără să întrebe nimeni de ce. Iar cifrele care ies din numărătoare se văd la fel ca mine, pe pagina de statistici.

Al doilea lucru pleacă numai dacă îl trimiți tu. Odată cu mesajul ajung la mine: felul ales, ce ai scris, clipa în care a sosit, adresa sau telefonul dacă mi le-ai lăsat, și — când fereastra s-a deschis de sub o întrebare — întrebarea aceea. Se vede în fereastră, în cardul ei, și are alături butonul de scos.

Contactul e la alegerea ta. Fără el mesajul tot ajunge, doar că n-am cum să-ți răspund. Nu se cere la niciun fel de mesaj.

Mesajul ajunge în două locuri: un fișier de lângă site, la care ajung numai eu, și cutia de mail a lucrării. Îl folosesc ca să îndrept ce ai semnalat și, dacă mi-ai lăsat o cale, ca să-ți răspund — nimic altceva. Nu se leagă de testele tale, fiindcă acelea nu pleacă de pe dispozitiv.

În drum îl mai văd două mașini străine: găzduirea pe care stă site-ul și serviciul de mail prin care trece scrisoarea. Peste jurnalele lor de server n-am mână.

Un mesaj stă la mine cel mult douăsprezece luni. Fișierele sunt pe luni, iar luna căreia i-a trecut vremea se mătură la următorul mesaj primit — nu atârnă de ținutul meu de minte. Copia ajunsă în cutia de mail o șterg în același răstimp.

Adresa IP nu se păstrează nicăieri, nici la mesaje, nici la numărătoare. La mesaje iese din ea o amprentă scurtă, amestecată cu o sare de pe server și cu ceasul curent, doar cât să nu poată o singură mână trimite o mie de mesaje într-un ceas; la ceas nou tot tabelul se aruncă și se ia de la capăt. Din el nu se poate desface înapoi cine a scris — nici măcar de mine.

Numărătoarea ține numai totaluri: cifrele fiecărei zile stau 400 de zile, cât o ediție întreagă, iar lista paginilor, cel mult 400 de adrese.

Platforma nu pune niciun cookie și nu cheamă niciun ajutor din afară: nicio unealtă de măsurat traficul, niciun buton de rețea socială, nicio literă adusă de pe alt server. Fonturile stau chiar pe site-ul acesta, deci browserul tău nu bate la ușa nimănui.

Ce se scrie în memoria browserului — testul început, tema aleasă, istoricul — e lucrul pe care l-ai cerut chiar tu apăsând pe ceva. Pe lângă el, numărătoarea își ține, cât stă fila deschisă, câteva semne care nu pleacă de pe dispozitiv: că vizita s-a numărat deja, care teste și foi de tipar s-au numărat deja și clipa ultimei bătăi „aici” — ca o reîncărcare să nu numere nimic de două ori. Pentru așa ceva legea nu cere întrebată nimănui voia; ea o cere pentru ce se pune pe deasupra, ca să te recunoască mai târziu. Aici nu se pune nimic pe deasupra, deci n-are cine să întrebe și ce.

Platforma e făcută pentru cei care se pregătesc de concurs, cei mai mulți dintre ei copii, și tocmai de aceea nu le cere nimic: nici nume, nici vârstă, nici adresă. Oricine poate da oricâte teste fără ca cineva să afle vreodată că a fost pe aici.

Singurul loc unde se poate scrie ceva despre sine e fereastra de Feedback, iar acolo contactul rămâne la alegere. Dacă ai sub 16 ani și vrei să-mi lași o adresă ca să-ți răspund, întreabă întâi un părinte.

Asupra a ce am despre tine — adică asupra mesajului trimis, fiindcă altceva nu există — poți cere oricând: să afli ce anume am, să se îndrepte dacă e greșit, să se șteargă, să nu mai fie folosit. Se cer la adresa de la începutul paginii, iar răspunsul vine în cel mult o lună.

Un amănunt practic, ca să nu ceri în gol: mesajele nu sunt legate de nicio identitate, deci ca să găsesc scrisoarea ta printre celelalte spune-mi de pe ce adresă ai scris ori cam când.

Dacă ți se pare că n-am făcut ce trebuia, te poți plânge Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, la dataprotection.ro ↗(se deschide în altă filă).