Ghid de studiu · 1 Samuel
Partea a IV-a · Saul e lepădat, capitolele 13–15
Ionatan la Micmaș și jurământul lui Saul
Cel mai lung capitol din prima jumătate a cărții. Fiul câștigă o luptă pe care tatăl era s-o piardă cu un jurământ.
Capitolul acesta
Al 14-lea din 31 de capitole ale cărții
- Versete
- 52
- Cuvinte
- 1.364
- Întrebări pe platformă
- 185
Ce face Ionatan
- 1
Pleacă fără să spună numai el și cel ce-i purta armele; „Poporul nu știa că Ionatan s-a dus” 14:1-3
- 2
Semnul cerut dacă zic „Opriți-vă” — rămân; dacă zic „Suiți-vă la noi” — se suie, „căci Domnul îi dă în mâinile noastre” 14:9-10
- 3
Urcușul între două piscuri de stâncă, Boțeț și Sene; se suie ajutându-se cu mâinile și picioarele 14:4, 13
- 4
Cei dintâi douăzeci de oameni, „pe întindere de aproape o jumătate de pogon de pământ” 14:14
- 5
Groaza „Era groaza lui Dumnezeu”; filistenii „au întors sabia unii împotriva altora” 14:15, 20
Ce face Saul
- 1
Numără cine lipsește „lipsea Ionatan și cel ce-i purta armele” 14:17
- 2
Cere chivotul, apoi se răzgândește „Trage-ți mâna!”, îi zice preotului, când zarva crește 14:19
- 3
Pune poporul să jure „Blestemat să fie omul care va mânca pâine până seara” — și poporul era sleit de puteri 14:24, 28
- 4
Ionatan gustă mierea nu știa de jurământ; a întins vârful toiagului într-un fagure, „și ochii i s-au luminat” 14:27
- 5
Sorțul cade pe Ionatan Saul: „Dumnezeu să Se poarte cu toată asprimea față de mine, dacă nu vei muri, Ionatane!” 14:44
„Ce! să moară Ionatan, el, care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu este Domnul, că un păr din capul lui nu va cădea la pământ, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta.”
Oamenii capitolului
Ionatan
urcă la straja filistenilor numai cu scutierul lui
cel ce-i purta armele
„iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde”
Ahia
preotul care purta efodul; strănepotul lui Eli
poporul
îl scapă pe Ionatan de la moartea cerută de tatăl lui
Cuvinte de lămurit
piscvârf ascuțit de stâncă
fagureceara cu miere, așa cum o fac albinele
a juraa-și lega cuvântul chemând Numele Domnului
pogonmăsură pentru întinderea unui teren
sleit de puteriatât de obosit încât nu mai poate
a se învălmășia se amesteca unii cu alții, fără să mai știe cine e cine